Stiu, simt, voi trai!


Stiu ca menirea mea e sa ajut. Pana si cel mai obscur loc al sufletului meu stie asta. Si stii de ce stie? Nu pentru ca fiecare particica a corpului meu traieste pentru a vedea zambete pe fata altora, ci pentru ca pana si cea mai mare obscuritate e atinsa de caldura, duiosia si speranta celor aflati in nevoie. Ei nu au cunoscut binele; au fost vrajiti de mirajul zilelor de primavara, de atingerea magica a apei, a lacrimilor si si-au format cristale de sare pe care le-au depozitat in suflet. Iar eu am adunat razele de Soare, in speranta ca undeva, candva, le voi imparti oamenilor care merita, adica LOR! 

Si mai stiu ca, intr-o zi, voi putea privi cerul prin prisma zambetelor pe care le-am adunat de-a lungul timpului; voi inchide ochii si voi sti ca nu am trait degeaba…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s