Un „altfel” de egoism


Ai ravnit vreodata la un lucru atat de mult incat sa uiti de ceilalti? Ti-ai dorit vreodata ceva atat de mult incat sa uiti de sentimentele celor din jurul tau si sa zici nu-mi pasa? Ai tanjit dupa ceva atat de mult incat sa simti cum te consuma pe dinauntru, cum te lasa fara suflare cu fiecare secunda ce trece, cum fierbe sangele in tine? Eu nu. Nu inca. Eu n-am cunoscut un astfel de egoism. Dar stiu unul altfel …

Eu nu ravnesc dupa ceva anume, eu vreau un lucru numai al meu, care sa ma cunoasca doar pe mine, sa ma accepte asa cum sunt, fara explicatii, fara sa fiu nevoita sa-l impart cu nimeni. Indiferent de lucru. Nu cumva asta e o forma mai grava deegoism? Daca inauntrul meu se afla o nevoie nimicitoare de egoism, un egoism care trebuie sa se manifeste cu orice pret? Oare daca i-as spune ca acum nu e timpul lui, m-ar asculta? M-ar lasa in pace un timp? Iar daca m-ar lasa, nu cumva ar deveni si mai puternic, mai inrait, mai motivat sa reuseasca ce si-a propus?

Eu ii voi spune, iar daca nu ma va asculta, ii voi zice ca un singur lucru e de ajuns. Vom face pactul acesta: eu nu-l voi renega, iar el se va multumi cu un lucru, UNUL SINGUR … Si daca va spune NU, eu ce voi face?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s