Un prezent uitat …

Am ajuns să trăiesc din bucăți de vise, dorințe, promisiuni pe care aș vrea să le împlinesc.

Am ajuns să fac târguri cu timpul, de parcă eu aș fi cămătarul, iar el un biet nevoiaș. Târguri bineînțeles imaginare pentru că, în spatele amăgirii teatrale, știu foarte bine că lucrurile nu se  întâmplă pe gustul meu. Poate că rezultatul ar fi aproape de cel dorit, sau chiar cel dorit, numai că drumul parcurs mă face să șchiopătez. Unii ar numi acest lucru putere.  Continuă lectura