Un prezent uitat …


Am ajuns să trăiesc din bucăți de vise, dorințe, promisiuni pe care aș vrea să le împlinesc.

Am ajuns să fac târguri cu timpul, de parcă eu aș fi cămătarul, iar el un biet nevoiaș. Târguri bineînțeles imaginare pentru că, în spatele amăgirii teatrale, știu foarte bine că lucrurile nu se  întâmplă pe gustul meu. Poate că rezultatul ar fi aproape de cel dorit, sau chiar cel dorit, numai că drumul parcurs mă face să șchiopătez. Unii ar numi acest lucru putere. 

Și nu știu dacă este neapărat putere sau este vorba despre o anumită indiferență la lucruri care în mod normal te-ar deranja, te-ar face să nu mai vrei să te ridici din pat. Probabil că acesta este rostul puterii de sine, te face să treci altfel peste probleme, învățând să le abordezi cu ușurință a doua oară.

Cu toții învățăm în viața asta, dar parcă eu am mai multe de învățat. Și asta poate că din cauza firii mele. Ai mei mereu m-au învățat că binele deschide uși, deși uneori le închide, surâsul lasă loc de bună ziua, iar tupeul peste măsură stârnește probleme și rănește integritatea unui om. Am fost învățată să nu-i fac altuia ce mie nu mi-ar plăcea să mi se întâmple și să fac un bine de fiecare dată când am ocazia. Poate că astăzi asemenea valori nu-ți fac viața mai ușoară, ci de două ori mai grea. Chiar și așa, sunt principii la care nu am de gând să renunț.

Ceea ce niciodată nu am știut este cum să fructific prezentul și clipa de față. De când mă știu am visat la viitor, fără să mă gândesc prea mult la prezent. Mereu mi-am planificat lucrurile cu săptămâni înainte și mereu am uitat de ziua de astăzi. Motivul ar fi bazat pe faptul că am nevoie de timp pentru a lua cele mai bune decizii și a aduna argumente. Iar adevărul este ca niciodată nu știi ce-ți rezervă viitorul și oricâte planuri ai avea, oricât de pregătit ai fi, tot degeaba. Ba mai mult, aș spune că este mai rău pentru că dacă lucrurile nu decurg conform programului tinzi să te panichezi, stresezi și te împiedică să gândești limpede. Nu zic că nu trebuie să ne gândim deloc la viitor, ci că ne-ar ajuta mai mult să ne concentrăm pe timpul prezent. Ne-ar ajuta să învățăm cum să îmbrățișăm surprizele și neașteptatul.

Dacă ți se întinde o mână de ajutor, nu fi mândru și accept-o. Dacă se ivește o oportunitate, ia-o și nu o refuza gândindu-te că una asemănătoare va reapărea, pentru că de cele mai multe ori dacă nu te urci în tren la timp, l-ai pierdut. Altul e posibil să mai găsești cu aceeași destinație, dar timpul nu-l mai poți da înapoi. Dacă cineva are nevoie de tine, ajută-l. Dacă cineva te invită undeva, acceptă. Dacă poți să faci ceva de astăzi, fă! Pentru că timpul nu este un instrument de jonglat la circ …

Anunțuri

Un gând despre &8222;Un prezent uitat …&8221;

  1. damn dude. aproape ca m-ai facut sa vreau sa traiesc in prezent, dar firea mea e altfel. De cele mai multe ori traiesc in viitor sau in trecut sau in alte trecuturi si alte viitoare. Cateodata mai si traiesc in prezent si e mult mai palpitant ce-i drept. Oricum foarte bun articolul. sa scrii in fiecare zi ca te bat! nu articole ci idei pt articole.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s