Fragment #1


Era una din acele zile în care o liniște apăsătoare plutea în jurul ei; numai că nu era orice fel de liniște. Aceasta vorbea, dar nu folosea cuvinte, ci gânduri; plângea, dar nu folosea lacrimi, ci vise; și mai ales, o urmărea, dar nu pentru că vroia, ci pentru că purtau același drum. Încotro mergeau? Nici măcar ele nu știau.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Fragment #1&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s