Fragment #2


Era un mers intermitent, agale și temător. Se oprea de multe ori deși nu înțelegea de ce. Presupunea că era din cauza lui, a drumului, dar el părea a fi pavat cu cele mai fine și rezistente roci. Și nici măcar una nu lipsea de la locul ei …

Ceea ce ea nu știa era că drumul avea planuri. Pentru că el a îndemnat-o să-l urmeze cu zâmbetului lui ștrengar, iar astfaltul a fost cel care i-a promis căldură cu gropițele lui proaspăt cimentuite. Să fi fost naivă?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Fragment #2&8221;

  1. nici o multumire editorului tau:P
    acuma ca l-am citit a doua oara it makes sense. ma regasesc pentru ca nu de putine ori am plecat la drum nestiind unde ma va purta,doar pentru bucuria de a merge si de a descoperi si de a fi pe drum cu gandurile mele. daca dau de carnet si primesc masina numai banii de benzina ma vor opri sa haiducesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s