Despre nimicirea nimicului


tumblr_lyhuajKJYj1r9xjh9o1_400

*Este ca și când tu ești nebunul între normali și normalul între îndoctrinați.

Libertatea – de multe ori auzi oameni spunându-și și confesându-se că și-ar dori să fie asemenea unei păsări; de ce? Pentru ei, asta este definiția de libertate. Libertate spațială? Poate că da. Libertate? Oare ei chiar nu realizează că nici ele nu sunt libere? Nimic nu este liber absolut. Nici planta, nici copacul, nici vremea, nici focul, nici apa, nici insecta. Nimic. Toate sunt constrânse de lanțul trofic, iar omul, aflat in vârful lui, de viață, moarte, de Dumnezeu!

*Fiecare este de admirat. Apreciez orice condiție umană, orice statut, orice ‘etichetă’ atribuită de societatea actuală și ‘modernă’. Fiecare își trăiește drama, dar este sau nu conștient. 

Până și pe prostituată o admir. Și nu am dat acest exemplu pentru că acest statut îmi rezonează cu murdar, nimic, gol, ci dimpotrivă. Societatea cu toate regulile ei absurde ( sau nu ) o consideră nimic, o judecă fără a încerca să o înțeleagă. Dar pe cine să înțelegi, când tu nu ești în stare să te cunoști până în profunzime pe tine însuți.

Ei, și atunci îți dorești să nu fii conștient. Să nu-ți pese de ceva și să nu știi de ce anume îți pasă.

Unii nu mai știu unde să mai scormonească pentru a îndeplini si a se supune cat mai docil la ‘normalitate’, la societate . Și alții … trăiesc aparent în normalitate, sunt categorisiți drept normali, drept oameni ( și aici e un mare zâmbet pasiv ), dar sunt departe de a fi. Și cine să observe? Dar cine să înțeleagă?

*Încearcă să spui asta cuiva că din frustrat nu te mai scoate. Poți să-i blamezi? La urma urmei, ești un frustrat, diferența constă în conotații.

Al naibii de consumerism și mai ales, a naibii de tehnologie, care au pătruns atât de adânc în noi, încât am ajuns să ne regăsim în ceea ce ce cumpărăm, consumăm, folosim. Ne consolăm cu aceste ‘nevoi’ create și dacă nu ții pasul … de fapt, ce pas? dacă nu-i întreci pe alde Vasile și Ion, nu ești în trend cu lumea. Și dacă nu ești în pas cu lumea, ce? Păi … atunci ești un inadaptat social! Și dacă vă vine să credeți, lumea chiar face haz de necaz pe tema aceasta.

Mi se pare fascinant și nu prea, mi se pare demn de apreciat și nu prea, mi se pare mediocru, mi se pare că învelim hoiturile în staniol, iar tot ce contează este doar forma.

Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. ( Titu Maiorescu – În contra direcției de astăzi în cultura română )

Și nu doar că nimicește cultura, ca fenomen și ca tezaur moștenit, ci strică omul pătrunzându-i ca o sevă nimicitoare în spirit. Am ajuns în acel punct în care numai aparențele contează. Cum se îmbracă celelalt, cum arată, ce mașină conduce, ce slujbă are … și gata îl cunoști! Deja poți să-l bagi într-o cutie pe care să lipești, cârpești tot soiul de etichete: prost, deștept, urât, frumos, gras, slab, ambițios, leneș, inadaptat, sociabil, etc. De parcă oamenii reprezintă doar atât! Aiurea, prostii. Nimeni nu cunoaște pe nimeni.

Mi-ar plăcea ca lucrurile să fie atât de simple, dar din nefericire sau nu, nu sunt. Oamenii sunt mai complicați. Nici măcar o plantă nu este verde și atât. Poate că ar fi mai simplu să gândim toți atât de limitat. Pentru că … dacă am fi toți altfel, nu am înnebuni? Ce s-ar alege de tot ( tot, al cărui scop este discutabil), dacă nu ar exista îndoctrinații, supușii, cei ușor de manipulat?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Despre nimicirea nimicului&8221;

  1. Raluca zice:

    Apropo de consumerism.. din pacate inca traim intr-o perioada in care iubim lucrurile si folosim persoanele, in loc sa iubim oamenii si sa folosim lucrurile. Nimeni nu poate fi liber intr-o astfel de societate in care nimeni nu poate recunoaste valoarea unui prieten, unui om pe care sa vrei sa il ajuti si sa il sprijini, cand toata lumea este egoista si se foloseste de tot ce are in jur ca sa isi atinga scopurile.

    Si poate in egoismul nostru, fiecare dintre noi e liber. Dar ce e libertatea cand esti singur?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s