Despre politețe, educație și cuvinte.


590016.TIF

Într-o societate individualistă, cuvintele și-au pierdut din valoare. Nu mai schimbăm sentimente pe cuvinte și nici cuvinte pe sentimente, ci le folosim pentru formalități.

*Englezii sunt educați de mici să fie politicoși. Să spună thank you, sorry, pardon și să te întrebe ce faci. Nu este ca la noi doar un singur bună ca formulă de salut, ci te întreabă de sănătate de cum te văd. Și-am văzut oameni pentru care e doar o formalitate; de fapt pentru majoritatea este, dar denotă ca ești civilizat. Nu-i interesează pe ei ce faci tu, dar își pun zâmbetul pe buze și joacă. Știi cum realizezi că o persoană este străină, exceptând accentul? După modul în care te salută și vorbește. Englezii folosesc politețea  cum unii români folosesc înjurăturile, adică la fel de des. Nu cu patos. Desigur că mulți oameni care vin să-și găsească un loc aici, adoptă din obiceiuri. Aceleași obiceiuri superficiale. 

Cine-și închipuie că englezul este bărbatul perfect, se înșală amarnic. Accentul și politețea se pierd în artificii, dar sunt măști bune și rezistente. De femei nici nu îndrăznesc să vorbesc.

Acum nu mă înțelegeți greșit. Sunt și români de tot soiul, englezați de mici; sau de mari, nu contează. Dar parcă aș aprecia un mulțumesc care nu e rostit la fiecare secundă, ci mai rar că poate vine din suflet.

*Cineva de la muncă, acum câteva zile, m-a sfătuit să nu folosesc scuzele decât atunci când îmi pare rău cu adevarat. De ce îmi zisese asta? Într-un moment de neatenție, al meu și-al ei, am dat una peste cealaltă. Imediat după mi-am cerut scuze. Ceea ce persoana respectivă nu știe este că îmi aleg cuvintele cu grijă și le folosesc doar atunci când trebuie, dar ea fiind obișnuită cu politețea englezească, credea că este o altă formalitate. Și nu o învinovățesc, ci dimpotrivă. Mă bucur să văd că sunt și excepții, numai că respectiva nu este de naționalitate engleză. Ei, și atunci, ce te faci cu excepțiile?

P.S.: Toate acestea venind de la o persoană care, acum ceva timp, a făcut lecții în mod forțat de a spune te iubesc. Desigur că nu s-a lipit nimic de mine. Atunci. Nu sunt o persoană rece, ci dimpotrivă. Dar ce sens ar avea să folosesc anumite cuvinte dacă nu cred în însemnătatea lor? Numai ca să nu-mi piară din vocabular?*

*Era mult prea devreme …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s