Fragment #5

confused

Încă o bântuia acel 11. Unii ar fi spus că se resemnase. Singura consolare era copacul care îi ștergea firav amprentele și liniile palmelor. Își pierduse răbdarea în lumea viselor, dar cu fiecare secundă care trecea își croșeta păienjenișul răbdării cu o amărăciune îmbucurătoare; … pentru că ceea ce nu realizase ea până atunci este că înțelesese totul greșit. Nu era vorba despre 11, nici despre 12.

Simțea totul, dar se împotrivea atât de tare. De ce?

* îi era frică.