Fragment #9


tumblr_mf6ugzkU211rfaczho1_500_large

Se așezaseră la marginea muntelui unul lângă altul.

Mână lângă mână.

În acel moment, strâmtoarea dintre munți îl făcu să realizeze cât de vitală era prezența golului, a vidului în neant. Toți anii trăiți până acum îi trecuseră în fața ochilor asemenea unui generic. Dar filmul acesta nu se terminase, ci de-abia începuse. Trecutul lui era strâmtoarea. Cum ar fi putut să fie el acum aici dacă n-ar fi avut pustiul? Pustiul lui era absența ei. Dar acum era lângă ea. Ea. Acea ea.

Își îndreptă privirea către ea. Totul i se părea ireal. Își ridică degetul mic al mâinii stângi și i-l cuprinse pe al ei. Ea zâmbi ușor, ridicându-și firav pomeții, după care își închise ochii pentru câteva clipe. Vroia și ea să se asigure că nu era un vis. Mâna dreapta și-o strecură duios pe buzele ei; vroia să-i simtă respirația. Ea îi sărută suav degetele și deschise ochii. Îl privi adânc în ochi. Ochii îi sclipeau puternic. Își vedea întreaga ființă în ochii lui. Era oglinda ei. Zâmbea și el. Pentru prima dată de mult timp. Îi reveni surâsul. Trecutul, prezentul și viitorul lui erau în mâinile ei. Îi cuprinse mâna în mâna lui, și o strânse cu tot dorul pe care îl adunase de-a lungul anilor.

Își strecură degetele printre degetele ei. Acum erau uniți de aceeași sursă de energie. Totul și nimicul dispăruseră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s