În concluzie nimic.

teacher

*Poate că suntem legați de anumite locuri cu un motiv anume.*

Atunci când ai absolvit o facultate de Media și Comunicare, mulți oameni dornici de cunoaștere te vor întreba: ”Și acum ce știi să faci?” Educația îți șoptește că nu e politicos să întorci spatele și să pleci. Trebuie să răspunzi.

”Practic, nimic.” Pentru că nu știi să vindeci un om bolnav, nici să-i construiești un adăpost deasupra capului. Poate doar să te rogi pentru sănătatea lui și să-l ajuți la deszăpezirea străzii pe care amândoi locuiți. Dar asta ține de cât de bun creștin ești. Iar pentru cei care nu cred în Dumnezeu, depinde după ce principii morale te ghidezi. Sau dacă trebuie să ajungi la serviciu cât mai repede.

Oamenii cu bun simț nu vor îndrăzni să-ți adreseze astfel de întrebări doar că să nu te facă să te simți prost. Se simt ei stânjeniți în locul tău. îți iau ei povara în spate, povara de a fi terminat o facultate degeaba, bani aruncați pe fereastră și timp pierdut. Puteai învăța programe de codat. Sau să rezolvi misterele universului. Măcar de-ai fi încercat! Dar nu.

*Vezi? Au avut dreptate!*

Sunt și anumiți oameni, excepțiile din fiecare categorie, care vor aprecia un răspuns mai amănunțit. Ce aș răspunde eu?

Fiecare subiect de studiu și meserie își au locul lor în societate. Avem nevoie de profesori, doctori, avocați, politicieni, artiști și de oameni de media. Să le spunem jurnaliști? Puțin cam incorect, dar nu e importantă denumirea.

Acesta e primul lucru pe care l-am învățat. Trebuie apreciat și statutul de om de media. Statutul teoretic. Dar înțeleg de ce nu va fi apreciat. Nu-ți va aduce mari beneficii bănești. Nu vei revoluționa lumea cu nicio tehnologie nouă. Conturi bancare nu vei putea deschide, legi noi nu vei proclama.

De ce să-i acorzi importanță?

Pentru că o astfel de facultate te formează. Și dacă ai impresia că mă refer la formare de opinie, revenim la prima categorie și poate ar trebui să te mulțumeșți cu ”nimic”.

Îți formează caracterul și modul de gândire. Îți deschide orizonturile; îți arată altceva. Și aici mă refer strict la facultatea mea. Și la profesorii pe care i-am avut. Am spus întotdeauna că m-a binecuvântat Dumnezeu numai cu profesori extraordinari. Uneori, parcă în semn de mulțumire, aș vrea să fiu și eu profesor, învățător. Nu m-as ridica la nivelul lor, dar premiul ar consta în încercare.

Devii mult mai atent la ce citești și la ce ți se spune. Realizezi că adevărul absolut nu există, ci că e un adevăr cu două fețe și depinde de tine dacă arunci moneda găsită în aer sau o ascunzi în buzunar. Te revolți împotriva informării și dezinformării. Devii mai alert la ce se întâmplă în jurul tău, în țara în care trăiești, în țara în care te-ai născut; pui la îndoială ce-ți spun ziarele și televizorul. Și politicienii. Constați că deja te-ai antrenat în ”dandanaua” societății, și nu mai ai cale de întoarcere. Devii responsabil pentru orice vei face și vei spune.

Pentru că media într-o democrație reprezintă a patra putere în stat, care trebuie să informeze oamenii atunci când ceva nu e în regulă cu celelalte trei. Luptă pentru cei mulți cu cei mulți. Este un exemplu. Informează, educă și distrează/binedispune.

Așa că nu este în regulă ce tocmai s-a întâmplat cu noul serial de la ProTv și campania lor de promovare. Nu este dovadă de originalitate a oamenilor de PR, nici amuzant, romantic sau inteligent. E minciună și manipulare. Educăm o întreagă populație că este bine să minți. Păi, scopul scuză mijloacele.

Îmi fierbe sângele în mine când văd că astfel de mârșăvii se întâmplă. Iar oamenii aplaudă fapta comisă, ridicând în slăvi aceste ”reinterpretări moderne ale basmelor”. Unora nu le pasă. Își întorc privirea către altceva. Nu e tragedie mare. 100 000 de oameni păcăliți, Dumnezeu știe câți păcălici cu putere în spatele cortinei, câțiva nepăsători, și unii ca mine care-și scriu supărarea pe bloguri. Altceva ce e de făcut?

Ne trebuie mai mulți profesori minunați? Cine să investească în educație? Poate eu. Poate tu.

Succesul e pe jumătate dobândit dacă încerci. Hai să nu mai fim egoiști cu lucrurile învățate. Oricine poate educa și învăța dacă dorește. Manualele sunt profesorii pe care i-am avut și-i vom avea. Manualele suntem noi. Fiecare are ceva de spus. Ascultă și nu te gândi la da sau nu, ci la da și nu.

Anunțuri