Materie. Pământ. Suflet. Lumină.


tumblr_lyhdsnUyHf1rnsi26o1_400

Pe măsură ce puii de om cresc, realizează că timpul nu este doar un cămătar de amintiri, ci și un hoț de visuri. Rămân doar dorințe adânc înrădăcinate în suflet care își așteaptă semnul.

Natura își măsoară altfel pulsul. Pământul îi servește drept instrument. Adierea vântului. Prima și ultima picătură de ploaie. Razele Soarelui. Sunt unitățile ei de măsură.

*Curcubeul apare doar atunci când două suflete ce-și poartă dorul se află la distanță mare unul față de celălalt, iar natura le arată că spațiul dintre ele reprezintă un pod între cele vizibile și invizibile, iubirea lor căpătând cele mai frumoase culori atunci când este pură.*

*despre seva stricăcioasă care îl nimicește pe puiul de om: egoismul. Îi acaparează sufletul încă de la naștere, îl constrânge și limitează la lucruri materiale, îl învață cum să folosească cuvintele minții, ignorând astfel graiul liniștii. Iar singurătatea ajunge să-i fie stăpână și să-i zidească granițe.*

Și tocmai când credeai că omenirea și-a picat testul de rezistență și că singura soluție este să te retragi, să te închizi în tăcere, îți trimite Dumnezeu suflete în ajutor cu care poți crea legături minunate ce depășesc orice închipuire. Iar tu continui să crezi.

Uneori trebuie să treci prin Iad, viața te urcă și coboară exact când nu te aștepți. Te scapă Dumnezeu într-un cazan cu smoală ca să cunoști diferența între bine și rău. Înveți să apreciezi suferința ca fiind eliberatoare și benefică, semn al unui lucru minunat ce-ți va ieși în cale.

Ajungi să speri. Și speri. Mai mult. Încă puțin. Te resemnezi, dar în tăcere tot mai speri. Iar atunci când încă mai crezi … când încă mai crezi, puiule de om! … îți râde sufletul pentru că-și descoperă focul ce-i întreține viața. Începe să vadă lumina. Lumina lui în alt suflet.

Cum se leagă prieteniile? Sunt deja legate dinainte să ne naștem. Își iscălește Dumnezeu numele cu har divin în sufletul vostru, iar întreg Universul lucrează pentru voi, pentru întâlnirea voastră. Până și timpul este aliatul vostru. Își suflă clipele, Pământul le transformă în trepte și vă înalță, vă încheagă.

Toți avem interese, puiule. Iar cel mai mare al nostru, poate singurul de altfel, e ajutorul. Toți îl căutăm, fie că recunoaștem sau nu. Ca să-l primim, amintește-ți că mai întâi trebuie să-ți recompensezi sufletul prin dăruire. Dar să nu devii un contabil, nu ține evidența a ceea ce oferi. Învață să nu ceri mai mult, oferă, dăruiește-te mai mult. Nu știm nimic despre prietenie. Iar atunci când nu știm, ne convingem că nu există.

Dar ea există. Iar dacă ea există, înseamnă că e o posibilitate mare ca toate lucrurile frumoase pe care ni le putem închipui să existe și să vină la noi.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Materie. Pământ. Suflet. Lumină.&8221;

  1. Ashtera zice:

    ‘Prietenia are virtuțile unui râu: ocolește stânci, se adaptează la văi și munți, uneori se transformă în lac până ce adâncitura se umple și își poate urma cursul. Pentru că, la fel cum râul nu uită că ținta sa e marea, prietenia nu uită că singura sa rațiune de a fi este să-și dovedească iubirea față de ceilalți.’ P.Coelho

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s