Jurnal de călătorie: Din munte-n munte

6243d69324fb5164a3e440405debc4ee

*Dacă dintr-o întâmplare, vă aflați în județul Neamț, mai exact în zona Târgului Neamț, vă îndemn să faceți o mică oprire la Mănăstirea Agapia și la Casa Memorială a lui Alexandru Vlahuță. Pe lângă liniștea specifică zonei de munte, cu siguranță vă veți îndrăgosti de verdele mănăstirii și este posibil să întâlniți la Casa Memorială a lui Alexandru Vlahuță o măicuță care o să vă fascineze cu povești. Imediat cum am plecat de acolo, în mintea mea au început să încolțească diverse scenarii cu privire la discuțiile pe care le purtau Vlahuță, Delavrancea, Caragiale, Goga, Grigorescu atunci când se adunau în modesta chilie de la Agapia. Măicuței îi sclipeau ochii când pomenea de întrunirile scriitorilor așa că e puțin cam greu să nu-ți lași curiozitatea și imaginația să zburde printre acele văi. Trebuie musai să pomenesc că atunci când vei ieși din clădire, vei primi un exemplar din scrisoarea lui Vlahuță adresată fiicei sale, Margareta, iar măicuța te va ruga cu mult drag să le-o arăți și altora. Scrisoarea o puteți citi aiciContinuă lectura

Fragment #10

192745db9effa00ba661574a880f25b5

‘Culoarea mea preferată?’ îi repetă ea întrebarea. ‘Hmm …’ timp de câteva minute nu-i oferi niciun răspuns. Îl privea în ochi de parcă toate culorile erau în el. Îi zâmbea cu gura până la urechi.

‘Cum aș putea vreodată să mă decid? Uită-te la albastrul cerului! Atât de cald, de luminos și prietenos! Uită-te la verdele brazilor! Un verde curajos, falnic și crud! De maroul pământului ce să mai zic? Ne poartă pașii. El ne-a apropiat drumurile. Atât de sobru, dar atât de protector!’

‘Culoarea aerului și-a vântului o simți? Ne învăluie cu simplitatea și delicatețea ei! Galbenul Soarelui ne încălzește cu blândețea lui, iar portocaliul apusului îmi mângâie sufletul, mi-l încarcă cu energie. Le iubesc pe toate! Nu mă pot decide!’

El îi absorbea fiecare cuvânt, așezând fiecare culoare pe paleta prezentului lor.

‘Vezi violetul florilor? Ele iubesc. Și iubirea mea pentru tine tot violet este.’

 

Fragment #8

Ea: Atât trupul, cât și umbra ei împietriseră. Venele îi deveniseră din ce în ce mai proeminente, semn că inima ei pompa mai mult sânge decât de obicei.

6492e2b4c3ee3816da73502137159ee2 (1)

El: În acel moment, simți cum întreg universul se contopise în ființa lui, iar sufletul i se materializase într-un atom care-i făcea inima să bată haotic. Prin șira spinării îi trecu un freamăt care îl împietrise. Realitatea lui în secunda aceea se pietrificase.

Timpul avusese dintotdeauna răbdare.