Fragment #10


192745db9effa00ba661574a880f25b5

‘Culoarea mea preferată?’ îi repetă ea întrebarea. ‘Hmm …’ timp de câteva minute nu-i oferi niciun răspuns. Îl privea în ochi de parcă toate culorile erau în el. Îi zâmbea cu gura până la urechi.

‘Cum aș putea vreodată să mă decid? Uită-te la albastrul cerului! Atât de cald, de luminos și prietenos! Uită-te la verdele brazilor! Un verde curajos, falnic și crud! De maroul pământului ce să mai zic? Ne poartă pașii. El ne-a apropiat drumurile. Atât de sobru, dar atât de protector!’

‘Culoarea aerului și-a vântului o simți? Ne învăluie cu simplitatea și delicatețea ei! Galbenul Soarelui ne încălzește cu blândețea lui, iar portocaliul apusului îmi mângâie sufletul, mi-l încarcă cu energie. Le iubesc pe toate! Nu mă pot decide!’

El îi absorbea fiecare cuvânt, așezând fiecare culoare pe paleta prezentului lor.

‘Vezi violetul florilor? Ele iubesc. Și iubirea mea pentru tine tot violet este.’

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s