Fragment #10

192745db9effa00ba661574a880f25b5

‘Culoarea mea preferată?’ îi repetă ea întrebarea. ‘Hmm …’ timp de câteva minute nu-i oferi niciun răspuns. Îl privea în ochi de parcă toate culorile erau în el. Îi zâmbea cu gura până la urechi.

‘Cum aș putea vreodată să mă decid? Uită-te la albastrul cerului! Atât de cald, de luminos și prietenos! Uită-te la verdele brazilor! Un verde curajos, falnic și crud! De maroul pământului ce să mai zic? Ne poartă pașii. El ne-a apropiat drumurile. Atât de sobru, dar atât de protector!’

‘Culoarea aerului și-a vântului o simți? Ne învăluie cu simplitatea și delicatețea ei! Galbenul Soarelui ne încălzește cu blândețea lui, iar portocaliul apusului îmi mângâie sufletul, mi-l încarcă cu energie. Le iubesc pe toate! Nu mă pot decide!’

El îi absorbea fiecare cuvânt, așezând fiecare culoare pe paleta prezentului lor.

‘Vezi violetul florilor? Ele iubesc. Și iubirea mea pentru tine tot violet este.’

 

Anunțuri

Fragment #8

Ea: Atât trupul, cât și umbra ei împietriseră. Venele îi deveniseră din ce în ce mai proeminente, semn că inima ei pompa mai mult sânge decât de obicei.

6492e2b4c3ee3816da73502137159ee2 (1)

El: În acel moment, simți cum întreg universul se contopise în ființa lui, iar sufletul i se materializase într-un atom care-i făcea inima să bată haotic. Prin șira spinării îi trecu un freamăt care îl împietrise. Realitatea lui în secunda aceea se pietrificase.

Timpul avusese dintotdeauna răbdare.