Poveste [3]

– ‘Da … vom mai vorbi … ‘ Sunase mai mult a întrebare. Tu chiar nu înțelegi cât de mult o să-mi lipsești? Spune-mi ceva, măcar acum. Nu mă lăsa să plec fără să știu.

El se uita la ea și-i urmărea fiecare gest care ar putea să o dea de gol. Era un sceptic, își pierduse încrederea în oameni, așa că avea nevoie de foarte mult timp până să lase pe cineva să se apropie de el. Nu se grăbea deloc, învățase să nu mai fie impulsiv în dragoste. De fapt, în orice.

Văzând că ea nu-și continuă răspunsul, îndrăzni să se joace cu sentimentele ei pentru a le scoate la iveală.  Continuă lectura

Poveste [1]

– ‘Am luat o decizie’, spuse ea cu un surâs care o rănea vizibil.

– ‘În sfârșit ai devenit mai hotărâtă?’ o tachina el cu un adevăr pe care i-l citise pe chip de când o cunoscuse și-i zâmbea. Spera că nu va începe o discuție serioasă pentru că nu și-o dorea. Vroia să-și ocupe mintea cu prostii pentru că simțea prea multe lucruri când rămânea singur, așa că încerca să evadeze când era înconjurat de alții.  Continuă lectura