Fragment #10

192745db9effa00ba661574a880f25b5

‘Culoarea mea preferată?’ îi repetă ea întrebarea. ‘Hmm …’ timp de câteva minute nu-i oferi niciun răspuns. Îl privea în ochi de parcă toate culorile erau în el. Îi zâmbea cu gura până la urechi.

‘Cum aș putea vreodată să mă decid? Uită-te la albastrul cerului! Atât de cald, de luminos și prietenos! Uită-te la verdele brazilor! Un verde curajos, falnic și crud! De maroul pământului ce să mai zic? Ne poartă pașii. El ne-a apropiat drumurile. Atât de sobru, dar atât de protector!’

‘Culoarea aerului și-a vântului o simți? Ne învăluie cu simplitatea și delicatețea ei! Galbenul Soarelui ne încălzește cu blândețea lui, iar portocaliul apusului îmi mângâie sufletul, mi-l încarcă cu energie. Le iubesc pe toate! Nu mă pot decide!’

El îi absorbea fiecare cuvânt, așezând fiecare culoare pe paleta prezentului lor.

‘Vezi violetul florilor? Ele iubesc. Și iubirea mea pentru tine tot violet este.’

 

Cine este modelul tau in viata?

Nu voi fi una dintre acele persoane care va raspunde vedeta X, milionarul Y, prietenul Z. Nu voi spune nici macar ca eu sunt propriul model, ca-mi construiesc singura viata si ca nu am nevoie de cineva care sa ma ghideze. Eu voi raspunde simplu, voi da acelasi raspuns ca la gradinita: MAMA. Iar voi poate veti spune ca nu am crescut inca, ca mai trebuie sa traiesc putin si cine stie ce alte lucruri. Dar mie nu o sa-mi pese pentru ca voi NU ati cunoscut-o pe Mama. Continuă lectura

Astazi nu mi-e frica!

“Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.”

Este uimitor cum intr-o secunda simti ca te prabusesti de pe cel mai inalt nor, iar in cealalta simti cum capeti aripi si ca poti sa zbori, chiar mai sus de nori.

Nu mai vreau sa fiu persoana fricoasa care-si dorea acum cateva zile sa fie un fluture pentru ca adevarul e, am atatea de multe lucruri de invatat incat nu mai am timp sa-mi fie frica. Nu-mi doresc sa fiu un fluture pentru ca deja incep sa devin unul. Imi iau avantul si las cochilia de omida in urma, sa putrezeasca pe pamant, iar eu merg mai departe. Zbor catre taramuri necunoscute, dar care stiu ca au ceva bun sa-mi ofere. Si las taratul, tanjitul si merg mai departe. Pentru ca astazi simt ca pot, ca am motive, ca lumea nu se compune doar ‘din bube, mucegaiuri si noroi’.

Pentru mine, MERITA! Pentru ca eu MERIT. Astazi nu mai vreau sa fiu doar violet. Astazi, merit orice culoare…